Tolba cu săgeţi: OVAȚIE

OVAȚIE
Îţi mulţumesc, preacinstite(?!) Băsescu Traian!
Încercasem să mă las de fumat, dar în van,
Nici „Nicorette”-ul, nici alte tehnici rapide
N-au ajutat, reclamele-acelea stupide
Nu m-au convins că ţigara-i curată otravă,
Un viciu ce face din om o simplă epavă,
Aşa că-mi luam zilnic porţioara de drog
Sau ce o mai fi această ţigară, mă rog!
De astăzi am pus punct şi, încă o dată, mulţam!
Din pensie, bani de mahoarcă, îţi spun, nu mai am,
Puţinul pe care te-nduri, acum, drept răsplată,
Să-mi laşi pentru anii de slujbă-n Armată,
E mult prea puţin, să-mi poată ajunge, măcar
Să am, ca tot omul, în casă, un strict necesar,
Aşa că, pe ţigări, bani nu mai am, zău, să arunc,
Başca, plămânii îmi vor fi curaţi, ca de prunc.
N-a reuşit „Nicorette”-ul să-mi ia de la gură
Ţigara-otravă, dar, cu a ta semnătură,
Ai reuşit azi o adevărată minune,
Tu, Binefăcătorule. Aşa îţi voi spune,
De-acum, toată viaţa, cât mă mai laşi să trăiesc,
Dar eu, optimistul, mai sper (un lucru firesc!)
Să înţeleagă astăzi, îngenuncheată, Ţara
Că ai ajuns otrava mai rea decât ţigara
Şi dacă, la-ndemână, chiar nu mai are votul,
Să îi găsească, totuşi, otrăvii antidotul.


(OVAȚIE a se citi O, VAI, ȚIE! - n. a.)