Conferinta de presa a SCMD

La Gil n-a fost ca la… Senat…
(reportaj de Dorel Pietrăreanu)
Luni mă aflam prin zona Aeroportului Băneasa cu oarece treabă (era să zic “business”, dar pensionar militar fiind, acest cuvânt nu intră, din păcate, în... vocabularul meu cotidian! ). Mă îndreptam spre staţia de autobuz. La semafor, a trecut pe lângă mine ca o tornadă sau mai repede decât s-ar număra voturi în Parlament (ştim noi de către cine, dar nu spunem că suntem băieţi galanţi...) un vechi şi bun amic de-al meu (şi el pensionar... kaki), în vechea şi mult prea-reparata sa maşină Dacia 1310. După câteva secunde, telefonul meu suna. Cin’să fie, cin’să fie?! Soţia, Poliţia, pompierii, ambulanţa?! Ei bine, nu! Era amicul de care spuneam şi care în goana lui nebună de a ajunge la nu-ştiu-ce piaţă cu sarcini precise din partea soţiei, parcă mă zărise şi pe mine prin habitat. M-a atacat direct: “Ce faci, Coane, pe aici pe la noi prin Nord? Ai venit la conferinţa de presă a SCMD, de la Gil? Dacă rezolv problemele date de nevastă-mea, vin şi eu! Hai să trăieşti!” Şi te-ai dus, dulce minune...

Mă uitam la telefonul mobil ca... la o poartă nouă... Şi totuşi, aşa ca un gând răzleţ, mi-a surâs ideea de a participa la o conferinţă de presă, aşa pe... nemâncate (era apropare ora 11 şi tocmai treceam pe lângă un local cu miros puternic de...”mici cocoşaţi”) şi pe... nepusă masă (eu nu sunt jurnalist, deci nu primisem invitaţie). Nu ascund faptul că nu am rezistat tentaţiei şi curiozităţii de a-i “vedea pe viu şi de-aproape” (cum ar zice un vecin de-al meu, Piticu, bun prieten şi fost colonel SRI) pe domnii Dogaru şi Pricină.

Am ajuns la faţa locului, la restaurantul “La Gil” unde, la intrare am dat peste domnii colonei Dogaru şi Rinciog. Le-am spus motivul prezenţei mele insolite acolo şi am fost acceptat cu drag. În sală, până la începerea conferinţei am discutat cu domnul colonel Pricină, cu persoane din conducerea Sindicatului şi am făcut cunoştinţă cu juriştii şi avocaţii membrilor SCMD.

Cine vrea să afle detalii oficiale şi tehnice despre conferinţa de presă este rugat să se oprească acum din lectura acestor rânduri şi să intre pe site-ul SCMD (Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă şi în Retragere). Eu vorbesc despre conferinţa de presă aşa cum am văzut-o eu, Dorel al lu’nea Costică Pietrăreanu de la Vulcana-Pandele, judeţul Dâmboviţa, peron dreapta!

Şi s-a pornit urgia, uraganul!!! Asta pe româneşte, în traducere liberă şi neoficială, înseamnă că a început să vorbească domnul Mircea Dogaru, preşedintele SCMD. Fiecare afirmaţie făcuă era susţinută, argumentată cu documente. Adică, “vorbitorul” lucra cu materialul clienţilor de la putere, sau de la ministerele apărării şi de interne sau de la SRI (structurile de unde proveneau pensionarii militari membrii ai SCMD).

Vorbitorul arăta că “trăim o perioadă de împliniri măreţe” deoarece cam acesta a fost sloganul sub care s-au defăşurat lucrările Convenţiei PDL; cel puţin asta a rezultat din “cuvântarea de o inestimabilă valoare teoretică şi practică a comandantului suprem al PDL”, domnul preşedinte Băsescu, când spunea că “PDL a făcut numai bine ţării de când este la guvernare, mărind inclusiv pensiile militare”.

În context, a fost reliefat “războiul de imagine dezgustător” declanşat de putere împotriva SCMD, din cauza căruia guvernanţii au trebuit să dea înapoi pensiile militarilor, mai ales sub presiunea marşului şi mitingului din 24 ianuarie 2011. Se pare că din motive tactice, guvernanţii se prefac că uită cei aproape doi ani de zile cînd îi făceau nesimţiţi pe militarii în rezervă, spunând că au pensii nesimţite.

Acum adoptă o tactică veche de când lumea: dezbină şi stăpâneşte!

Ei nu mai provoacă o confruntare nefirească şi ticăloasă între pensionarii militari şi pensionarii şi salariaţii civili. Nu! Ei vor să provoace dezbinare între pensionarii militari, mărind în mod aleatoriu (şi ca persoane şi ca sume) pensiile unora fără nicio bază legală, fără a face transparente criteriile utilizate. Ca să nu mai vorbim despre Casele de Pensii Sectoriale care sunt, dar nu sunt, deci deciziile de pensii recalculate şi revizuite sunt nule de drept (era să zic “de drepţi”).

În fiecare lună ai altă pensie! În ultimile două-trei luni au fost trimise numai deciziile pensiilor revizuite care au fost mărite! Deciziile care vizează pensiile revizuite în sensul micşorării lor vor fi trimise “beneficiarilor” în lunile de vară, când lumea politică este în vacanţă. Se scontează şi pe faptul că în lunile respective (iulie-august) cei mai mulţi dintre pensionarii vizaţi se vor afla la ţară, la munte, la mare şi în orice-împrejurare, adică nu vor fi pe-acasă iar până la întoarcerea lor acasă timpul va trece şi se va ajunge astfel la limita depunerii contestaţiilor şi declanşării noilor procese!!! Nu-i prost valahu’!!! Ticălos, da!

“Joc de glezne şi nebăgare de seamă”, ăsta da principiu original, mioritic pur sânge de a conduce şi rezolva problemele cetăţenilor ţării!!! Atenţie, deci, dragi colegi, la… neatenţie!!! Altfel veţi plânge recalculat şi revizuit, cu TVA pe prostie, inclus!

Se grăbesc guvernanţii să rezolve problema pensiilor militare pentru că peste 2-3 ani salariile militarilor activi vor trebui să fie aliniate după salariile militarilor ţărilor NATO. La fel va trebui să se procedeze şi cu pensiile rezerviştilor. Şi care e problema?! vor spune unii care acum îşi văd pensiile mărite artifical. Păi este, şi e una mare de tot, pentru că “nu vrem să ajungem cerşetori la porţile NATO”, cum spunea preşedintele SCMD! Pentru a putea face faţă acestui obiectiv convenit cu Alianţa Nord-Atlantică, vor avea loc mari reduceri sau disponibilizări din rândul militarilor şi poliţiştilor, iar pensiile rezerviştilor vor trebui să fie decuplate de evoluţia salariilor celor activi (adică alinierea să fie doar pentru cei rămaşi în activitate!).

Aceste acţiuni perfide sunt duse concomitent cu sprijinul unora din justiţie, în sensul că procesele în instanţă ale rezerviştilor au fost şi sunt programate cât mai târziu. Până iese lumea din sistem pe cale naturală şi îi cheamă Doamne-Doamne la mobilizare... Capisci? E un fel de “joacă-de-a-justiţia” care a creat şi crează monştri, ca oameni şi documente! Au început să-i sperie pe guvernanţi succesele dobândite în unle instanţe din ţară unde magistraţii au curaj, nu sunt şantajabili, au coloană vertebrală şi au înţeles despre ce este vorba. Cum spunea o doamnă avocată de la conferinţă “este o panică nebună în structurile de justiţie generată de rezervişti şi de teama că ei vor avea câştig de cauză în problema pensiilor lor”! În prezent sunt pe rol 21.753 procese ale pensionarilor militari!!!

În acest context trebuie să amintesc de faptul (menţionat la conferinţă) că este în plin proces de pregătire şi finalizare o mare campanie de sesizare a instituţiilor şi structurilor europene de justiţie despre faptul că “în România nu se respectă problema pensiilor militare, că nu se respectă drepturile omului!”

Pe lângă aceste fapte aberante şi grave, cei care se ocupă nemijlocit de pensiile noastre fac şi prostii, gafe care ar putea fi considerate drept amuzante (până la un punct!) dacă n-ar fi penibile, jenante ilustrând lipsa de profesionalism a celor ce se ocupă de destinele noastre. Câteva exemple, fără a da nume, pentru ca suntem bine crescuţi (chiar şi graşi!).

Au fost trimise decizii de pensii recalculate/revizuite pentru unele persoane, dar calculul pensiilor (dovedit prin adeverinţele de venituri anexate) s-a făcut pe baza veniturilor altor persoane.

Unele persoane care au primit deciziile năzdrăvane (adică recalculate şi revizuite) au găsit în plicul lor şi deciziile de pensii pentru alte persoane, care locuiesc în alte zone ale ţării. Conducerea Sindicatului a ajutat la găsirea desinatarilor...

Recent, la interne, o doamnă comisar şef de 55 de ani a fost trecută în rezervă, după 34 de ani vechime. În loc de pensie a primit asigurarea că pensia o va primi la împlinirea vârstei de... 63 de ani, conform prevederilor legii noi! Pensionari fără pensii, abandonaţi de un stat pe care l-au apărat şi care ar fi trebuit, la rându-i, să-i apere! Doar la noi se putea întâmpla! Cine o va mai angaja pe doamna respectivă la această vârstă?

Întreb pentru că şi eu de câte ori am fost la vreun interviu, când vedeau că am deja 54 de ani, îmi spuneau “Pa!” Este adevărat, era un “Pa!” elegant, politicos, dar tot “Pa!” era. Nimeni nu vrea să vorbească despre ce sentimente te încearcă atunci când ţi se spune “Nu!” (“Pa!”). Înnebuneşti, te simţi umilit, inútil, un paria! Atunci, după refuzul de la interviú, îţi vine să pleci direct la Cimitirul Ghencea 3, să eficientizezi transportul, să nu mai iroseşti timpul şi vieţile celor din jur, celor dragi ţie!!! Aveţi curajul să recunpaşteţi? Eu tocmai am făcut-o, indiferent de comentariile care vor fi făcute! Din ce va trăi doamna respectivă până la 63 de ani? Nu sunt patetic dar, pe bune, puteţi răspunde sincer şi practic la astfel de întrebări?!

Staţi să vedeţi ce se va întâmpla când vor avea loc dispnibilizările de care vorbeam. Să-i vedeţi pe actualii “activi” ce vor veni să îngroşe rândurile SCMD. Exact cum s-a ântâmplat în decembrie-ianuarie când s-au redus pensiile. Erau cozi la intrarea în Sindicat. Acum, unii dintre cei care au primit pensia mărită au uitat deja de Sindicat. Ăştia sunt oamenii, cu ăştia defilăm! Probabil îşi vor aduce aminte din nou de Sindicat şi vor reveni când se vor resimţi efectele preconizatei legi a lustraţiei cînd vor vedea (şi simţi!) că pensiile unora se vor reduce cu cel puţin 15 procente. Mai discutăm! Noi tot aici suntem !

De-aia spuneam eu că la Gil nu a fost ca la şedinţa aceea de la Senat (despre care am relatat) la care am avut şansa (sau neşansa!) să particip. Aici, la conferinţa de presă, s-au prezentat probleme serioase de către oameni serioşi din conducerea SCMD şi de către jurişti şi avocaţi ai Sindicatului. Să ne înţelegem: Nu le fac propagandă!

Cum era de aşteptat, prietenul meu n-a mai venit. Au fost mai importante sarcinile date de soţie. Ştie el ce ştie… Evită să fie trecut la hrană rece...

Eu cam atât am avut de spus. Aşa am văzut eu conferinţa aceasta de presă. Comentariile vă aparţin.
Toate urările de bine (că de trăit bine...),
Dorel Pietrăreanu