terorism juridic impotriva militarilor romani

TERORISM JURIDIC IMPOTRIVA MILITARILOR ROMANI

Există o lege prin care a fost adoptat statutul cadrelor militare. Este legea 80/1995. A fost iniţiată, firesc, de Ministerul Apărării. Este o lege organică. Asta înseamnă că ea nu poate fi modificată prin alte legi ordinare, şi că, atunci cand între ea şi o lege obişnuită apar contradicţii, ea, legea organică, are prioritate. De la apariţia acestei legi şi pană în prezent, multe alte legi au mai apărut. Legi care reglementează diverse domenii ale vieţii sociale, politice, economice. Aşa cum, de altminteri, reglementează şi legea 80 în ceea ce priveşte viaţa şi activitatea cadrelor militare. Căci viaţa de militar nu se rezumă la a bate pas de defilare. Ce bine ar fi fost să se rezume la atat! Nerezumandu-se la atat viaţa de militar, acel statut adoptat prin legea 80 reglementează aspecte dintre cele mai variate ale vieţii şi activităţii cadrelor militare, inclusiv de natură educaţională, financiară, sanitară, pană şi matrimonială, căci, nu-i aşa, militarii ăştia, cat or fi ei de militari, se mai şi căsătoresc, mai şi studiază, mai şi trăiesc, mai fac şi copii, mai sunt şi mutaţi de colo colo, se mai şi îmbolnăvesc, mai ies şi la pensie, ş.a.m.d. Si, deşi după apariţia legii 80/95, multe legi au apărut, legiuitorul nu a abrogat niciodată legea 80 printr-o altă lege şi nici nu a lăsat-o a fi modificată, interpretată, completată, sau adăugită de vreuna dintre celelalte legi adoptate după ea ci, de fiecare dată cand a vrut să modifice această lege, a modificat-o, iar lucrul ăsta s-a întamplat de mai multe ori, după ştiinţa mea de 7 (şapte) ori, din 1995 pană în 2007, inclusiv. Acesta este un prim aspect.
In acel statut al cadrelor militare apar o serie de obligaţii, o serie de interdicţii şi de îngrădiri de libertăţi cărora cadrele militare sunt supuse, precum şi nişte drepturi ale cadrelor militare. Prin aceste prevederi, cadrele militare sunt diferenţiate de ceilalţi cetăţeni ai Patriei, în primul rand prin îngrădirile de libertăţi, libertăţi care, de altminteri, sunt garantate prin Constituţie pentru toţi ceilalţi cetăţeni. Odată făcută această diferenţiere, devine evident faptul că aceste cadre militare nu mai pot fi judecate în mod similar cu ceilalţi cetăţeni ai Patriei, cărora nimeni şi nimic nu le îngrădeşte nici un drept, şi că acestor cadre militare, în aspectele care sunt reglementate de legea 80, nu le poţi aplica prevederile altor legi ci numai pe cele din legea 80. Acesta este un al doilea aspect.
Cadrele militare nefiind chiar stat în stat şi nefiind ele decat tot nişte cetăţeni ai acestei ţări, legiuitorul a găsit de cuviinţă că anumite aspecte ale vieţii lor, deşi sunt prevăzute în acest statut, trebuie, totuşi, să se desfăşoare potrivit legilor care reglementează domeniile corespunzătoare acelor aspecte, astfel că, în acel statut, anumite prevederi sunt urmate de trimiteri la alte legi, ceea ce înseamnă că acele prevederi se interpretează şi se aplică prin corelare cu legile la care se face trimitere. De exemplu, în statut se prevede că, printre altele, “cadrele militare în activitate au dreptul la reduceri de impozit pe venit şi ….. , potrivit reglementărilor în vigoare”, ceea ce înseamnă că acest drept îl primesc după cum sună reglementările referitoare la reducerile de impozit. Sau, “femeile cadre militare au dreptul la concediu de maternitate si la……, pe baza dispoziţiilor legale aplicabile pe plan naţional”, ceea ce înseamnă că acest drept se acordă în conformitate cu legislaţia naţională referitoare la acest aspect. Sau “încheierea căsătoriei este liberă în condiţiile legii”, ceea ce înseamnă că această problemă se judecă pe baza legilor referitoare la căsătorii, nu pe baza prevederilor din statutul cadrelor militare. Aş putea continua exemplele, dar mă gandesc că acest material va fi citit şi de alte categorii de cititori, nu numai de jurişti, şi atunci nu e nevoie să insist, întrucat celelalte categorii au înţeles deja esenţialul. Anume că, întrucat la anumite prevederi din statut, legiuitorul a făcut trimitere la alte legi, înseamnă că, acolo unde nu a făcut trimiteri, legiuitorul a dorit ca acele prevederi să fie respectate ad literam, fără corelare cu alte legi. Acesta este al treilea aspect.
Printre altele, în statutul cadrelor militare, adoptat după cum am menţionat, printr-o lege organică, este prevăzut că “pensionarii militari au dreptul gratuit la asistenţă sanitară şi medicamente în reţeaua sanitară a M.Ap sau în alte reţele sanitare, cu decontarea cheltuielilor de către acest minister”. Conform DEX şi manualelor editate de Academia Romầnă, cuvantul “gratuit” poate avea două semnificaţii. Una, ca adverb, înseamnă FARA PLATA, adică fără să se dea nici un ban. A doua, ca adjectiv, înseamnă NEJUSTIFICAT. Intrucat este de neacceptat ideea că legiuitorul, în urma dezbaterilor din Parlament-căci aşa a fost adoptată legea 80/95, nu prin asomarea răspunderii guvernului sau prin alte proceduri, tot legale dar care eludează dezbaterile din Parlament-ar fi putut adopta o lege care consfinţeşte un drept nejustificat, este limpede că legiuitorul a acordat pensionarilor militari dreptul la asistenţă medicală şi medicamente fără ca aceştia să fie nevoiţi să plătească vreun ban. Acesta ar fi al patrulea aspect.
Anume, ei recunosc că drepturile cadrelor militare sunt prevăzute în legi speciale. Cu alte cuvinte, ce drepturi are un militar este prevăzut în legea 80, iară nu în legea 95, sau legea 150, sau legea cadastrului sau legea cimitirelor sau instrucţiunile METROREX. In continuare, însã, adăugã că acele legi speciale nu prevăd scutirea de la plata contribuţiei pentru asigurări de sănătate. Pentru ei, explicaţia ştiinţifică a cuvantului “gratuit”, prevăzut neîntâmplãtor în legea specială 80/95, nu face doi bani.
Mă întreb cum să procedez pentru a aduce la cunoştinţa legiuitorului că aceşti juriştii îl acuză, în esenţă, că ar fi acordat un drept nejustificat. Căci din moment ce trebuie plătit pentru acel drept, înseamnă că termenul « gratuit » nu a fost folosit cu semnificaţia « fără plată » ci cu cealaltă semnificaţie, cea de « nejustificat ».
Ce rezultă din toate abordările celor ce erau « suspectaţi pe nedrept » cã vegheazã la respectarea legii? Rezultă clar că, după opinia lor, prevederile acelei legi speciale, nu se interpretează aşa cum sunt prevăzute în lege, ci după cu totul alte considerente. Adicătelea, chiar şi acolo unde legea nu face trimitere la alte legi sau norme, ei o fac. Nu există altă explicaţie a faptului că, deşi la prevederea privind dreptul gratuit la asistenţă medicală legiuitorul nu a făcut trimitere la alte legi, aşa cum am arătat că a făcut în cazul altor prevederi, ei ţin morţiş să interpreteze această prevedere prin corelare cu alte legi.
Si acum sã vedem ce ar însemna dacã s-ar accepta opinia celor pe nedrept numiţi jurişti.
In acest statut al cadrelor militare există nişte prevederi referitoare la nişte îngrădiri de libertăţi. Redau din statut: « Cadrelor militare le este interzisă exercitarea unor drepturi şi libertăţi, astfel: a) să facă parte din partide …ori să desfăşoare propagandă în favoarea acestora…..c) să declare sau să participe la grevă. ». Sau « Cadrelor militare le este restransă execrcitarea unor drepturi şi libertăţi, astfel: ….b) exprimarea în public a unor opinii contrarea intereselor Romaniei şi forţelor armate nu este permisă. »
La aceste îngrădiri şi interdicţii de libertăţi, în lege nu se face trimitere la alte legi, ceea ce înseamnă că ele ar trebui respectate ad-literam. Dar ce au făcut « nevinovaţii » prin ceea ce au susţinut ei mai devreme? Au susţinut ideea că şi acele prevederi din lege care nu conţin trimiteri la alte legi pot fi interpretate prin corelare cu alte legi. Adică, ţineţi-vă bine, pot să fac miting electoral în unitate, sau grevă şi pot să înjur armata în gura mare îmbrăcat în uniformă cu eghileţi, eventual chiar în timpul defilării militare de Ziua Naţională, încălcand astfel prevederile legii 80, întrucat corelez aceste prevederi cu prevederile din Constituţie, care îmi dau voie să săvarşesc acele acţiuni. Si, vorba aia, Constituţia e mai presus de legea 95 şi altele la care fac trimitere cei pe nedrept suspectaţi cã ar fi jurişti. Imaginaţi-vă că într-o zi cineva încalcă aceste restricţii. Ce va face M.Ap.N.? Ii va acuza . Cui îi va cere acel minister argumentaţia pentru acuzare? Juriştilor, nu? Si ce vor zice ei atunci? Nu mai contează ce vor zice atunci, pentru că au avut grijă să dărame pầnă atunci. Pentru că cei ce ar fi, eventual, acuzaţi, se vor apăra cu argumentele invocate chiar de ei. De unde le vor lua ? LE DAU EU, că am documentele emanate chiar de acei jurişti, semnate şi parafate de ei!
Cineva m-a întrebat de unde atầta virulenţă în poziţia mea. Il voi lămuri acum.
Sunt aproape doi ani de cầnd am semnalat că, după opinia mea, se săvầrşeşte un abuz prin oprirea forţată de bani din pensie pentru ca pensionarii militari să poată beneficia de asistenţă medicală, în condiţiile în care legea 80/95 le acordă dreptul gratuit la asistenţă medicală. Am semnalat această problemă tuturor celor cu atribuţiuni pe această linie, de la Secţia Pensii militare care opreşte abuziv banii, pầnă la miniştri ai apărării. Spun miniştri, întrucầt m-am adresat mai multora, nu doar unuia. Unul dintre ei chiar s-a mirat întrebầndu-şi asistenţii “Cum adică, gratuit dacă plătesc?!?”. Pe parcursul tuturor demersurilor mele nu am vầzut nici un jurist zicầnd măcar “da, dom’le, cel puţin aparent este o neconcordanţă, vom încerca să o lămurim, dar pầnă atunci vi se opresc aceşti bani pentru că aşa s-a decis”. Niciodată! De fiecare dată au ţinut-o langă cu prostiile pe care li le-am demontat. Ba mai mult, la întrebarea mea insistentă « Cine a abrogat legea 80/95 ? », mi s-au dat tot felul de răspunsuri, care mai de care mai ridicole, inclusiv de genul « a fost abrogată implicit de legea 95 ». Am pretenţia că am un coeficient de inteligenţă care-mi permite să înţeleg cầte ceva şi din domenii în care nu sunt specializat. Imi confirmă această pretenţie toate rezultatele testelor la care am fost supus timp de peste 40 de ani cầt am purtat haina militară şi modul în care mi-am îndeplinit responsabilităţile, adeseori în domenii pentru care nici măcar nu existau specializări. Cu această credinţă, am analizat legea 95 şi am constatat că legea respectivă abrogă explicit numeroase prevederi şi legi anterioare, dar nu pomeneşte nimic în acest sens despre legea 80. Nici nu ar fi avut cum! Totuşi, m-am adresat Ministerului Justiţiei şi Ministerului Public, instituţii în care este de presupus că lucrează oameni pricepuţi în domeniu, întrebầnd dacă există instituţia abrogării implicite. Suspiciunea mea mi s-a confirmat şi, astfel, am aflat că nu există prostie mai mare decầt afirmaţia că o lege ar putea abroga vreo prevedere anterioară altfel decầt explicit. Ceea ce mi-a spus mie că acei oameni care mi-au aruncat această afirmaţie în faţă m-au considerat debil mintal, căci altminteri nu şi-ar fi putut permite să invoce un astfel de argument.
Un alt motiv al “furiei” mele provine din modul tendenţios şi perfid în care sunt redate în documentele pe care le întocmesc acei rãuvoitori, sau incompetenţi, diverse extrase din legi. Astfel, ei induc ideea că legea 95/06, atunci cầnd se referă la beneficiarii prevederii din legea 80/95 privind dreptul gratuit la asitenţă medicală, ar face vorbire despre faptul că acei oameni primesc asistenţă medicală gratuit doar “dacă plătesc contribuţia pentru asigurări de sănătate” cầnd, de fapt, legea 95/06 spune despre această categorie că “beneficiază de asistenţă medicală gratuită…în condiţiile plăţii contribuţiei de asigurări de sănătate”. Ei nu înţeleg faptul că această formulă, “în condiţiile plăţii”, nu este univoc determinată ca însemnầnd “dacă plătesc”. Ea ar putea însemna, de exemplu, că acei oameni, deşi nu trebuie să plătească, beneficiază de asistenţă medicală gratuită în aceleaşi condiţii ca şi cei ce plătesc acele contribuţii. De ce spun asta? Pentru că însăşi legea 95 operează cu noţiunea de “condiţii” cầnd descrie în ce anume constă asistenţa medicală ce se acordă plătitorilor de contribuţii, iar pentru cei care nu plătesc acele contribuţii legea prevede că primesc numai asistenţă medicală de urgenţă. Era firesc şi obligatoriu ca legea să prevadă faptul că cei ce beneficiază de dreptul la gratuitatea asistenţei medicale, acordat de legea 80/95, deci care nu trebuie să plătească asigurări de sănătate, beneficiază, totuşi, de asistenţă medicală completă, ca şi cầnd ar plăti, adică “în condiţiile plăţii”, iară nu doar de asistenţă în cazuri de urgenţă, aşa cum primesc ceilalţi neplătitori de asigurări.
Le-am sugerat să se uite să vadă cum este în alte armate reglementată această problemă. Stiindu-i îndărătnici în a se lumina, le-am spus eu. In soldele militarilor din alte armate este inclusă o “indemnizaţie pentru asigurări de sănătate”. Adică, armata le dă banii cu care să-şi plătească asigurarea de sănătate, avầnd în vedere că sistemul sanitar le pretinde să fie asiguraţi, iar armata le pretinde să fie sănătoşi. Iar oamenii ăia îşi plătesc asigurările de sănătate acolo unde cred ei că este mai bine pentru ei. Ei bine, atunci cầnd s-a stabilit modul de calculare a soldelor miltarilor romầni, această indemnizaţie NU a fost introdusă pe motiv că militarilor romầni li se asigură asistenţă medicală gratuit. Iar acuma, acei anti-jurişti susţin că militarilor romầni trebuie să li se mai ia încă o dată nişte bani care li s-au mai luat o dată.
Cineva poate să zică “da ce, dom’le, nu-i mai bine să-mi oprească ei banii din pensie decầt să mă duc eu să plătesc asigurarea sanitară?”. Dincolo de faptul cã un e normal sã-mi opreascã banii pe care nu mi i-a dat, nu e mai bine aşa, şi am să spun de ce.
1. Dacă nu vreau să mă asigur, nu mă asigur. Desigur, îmi asum riscul de a plăti sume uriaşe la nevoie, dar e treaba mea, e viaţa mea, e sănătatea mea şi nimeni altcineva nu poate hotărầ ce am eu voie să fac cu ele. Imi asum şi riscul de a fi dat afară din armată, dacă nu pot să-mi îndeplinesc atribuţiile din motive de sănătate netratată. In acele ţări, omul nu este mai prejos decầt colacul de la WC.
2. Dacă plătesc eu asigurarea, o plătesc eu, cui vreau eu şi în condiţiile pe care le convin eu cu acel asigurator. Nu îmi stabileşte nimeni altcineva aceste condiţii. Sau îşi închipuie cineva că e pe post de Dumnezeu şi îmi dictează mie ce să fac cu sănătatea mea !?
In fine, un alt motiv al “furiei” mele este generat de modul impardonabil în care au găsit de cuviinţă să răspundă la solicitările mele, rezumầndu-se la a-mi trimite extrase din lege care erau înscrise şi pe talonul meu de pensie, ca şi cầnd eu nu aş fi ştiut să-l citesc, şi lăsầndu-mă fără răspuns la întrebări timp de peste un an de zile. La insistenţele mele şi din dispoziţia unuia dintre miniştri, au catadicsit să se adreseze Ministerului Sănătăţii, iniţiatorul legii 95 pentru a cărei apărare se zbat ei, de fapt, cu preţul încălcării legii 80/95 care a fost iniţiată de ministerul de unde iau bani. Ei bine, timp de peste un an de zile, ei nu au “îndrăznit” să ceară răspuns la sesizarea pe care au trimis-o celor de la sănătate! Sau, dacă l-au primit, mie nu mi l-au adus la cunoştinţă, deşi aşa se angajaseră atunci cầnd m-au informat despre demersul pe care l-au făcut. Vă daţi seama cầt de înteresaţi au fost! Cầt suflet au pus ei întru lămurirea acestei probleme care ţine de competenţa lor ! Pardon, ţine de responsabilitatea lor, că de unde competenţă ?!
Si ca totul să fie « impardonabil de impardonabil », impricinaţii se fac că nu observă că a fost încălcată însăşi legea cea mai dragă lor, legea 95. Căci cei ne opresc banii ca şi cầnd ni i-ar da din buzunarele lor, nu au respectat nici una din prevederile acelei legi. Ei nu ne-au întrebat la ce casă de asigurări dorim să ne asigurăm, aşa cum prevede legea, ei nu au un contract semnat de noi cu acea casă de asigurări, căci, nu-i aşa, nici maşinile nu se asigură fără să se încheie un contract în care sunt stipulate drepturile şi obligaţiile părţilor. Ei ne-au tratat pe noi mai rău ca pe nişte maşini. Asta au vrut, asta au. Maşinile se prăvălesc peste ei ! Si acum e tầrziu să le mai oprească. Au avut atâţia ani la dispoziţie in care şi-au imaginat că se pot c__a pe militarii romầni. Vor vedea că ceea ce au încercat să facă pe noi le-a reuşit perfect, dar…pe ei !
Nu pot încheia fãrã sã le împãrtãşesc nepricepuţilor un gầnd juridic de care, probabil, nu au auzit, ei fiind absolut neinteresaţi de judecăţi de această natură. Iată-l : « Orice lege poate fi intepretată în mutliple feluri, dar cu o condiţie-aceea de a nu i se denatura spiritul în care a fost gầndită ». Iar spiritul legii 80/95, în materia care ne priveşte, era acela de a asigura militarilor asistenţă medicală FARA CA ACESTIA SA PLATEASCA CEVA. Căci atunci cầnd li s-au interzis nişte drepturi cetăţeneşti, nu li s-au dat despăgubiri şi nici ei nu au cerut, ci s-au supus.
Probabil, se vor fi găsind destui care să interpreteze peroraţia mea ca pe pretenţie nejustificată, că aşa e la noi-vinovat este mai întotdeauna ăla care respectă regulile şi care pretinde respectarea lor. Le voi preciza şi acestora, dacă sunt interesaţi, că, atunci cầnd s-a fundamentat acea lege 80/95 şi cầnd s-a introdus acea prevedere privind gratuitatea asistenţei medicale pentru militari, au fost avute în vedere 2(două) categorii de argumente. Unu l-am expus deja, cel referitor la neacordarea indemnizaţiei pentru asistenţă medicală pe motiv că militarilor li se acordă gratuit această asistenţă. Al doilea este şi mai interesant, dar nu mă aştept să-l priceapă şi indolenţii. Capacitatea de asistenţă medicală a armatei nu se poate întreţine fără pacienţi, sau cu pacienţi care nu respectă regulile specifice armatei, pe de o parte, iar pe de altă parte armata are nevoie de oameni sănătoşi, şi dacă vor ei să-şi facă asigurări de sănătate şi dacă nu vor. Adică, militarii nu trebuie să ajungă în situaţia de a nu fi apţi medical din indiferent ce motive. Auzit-au cầrcotaşii că, pentru a-şi menţine luptătorii capacitatea de luptă prin trageri asupra lor, ţintele dau bani trăgătorilor, nu dă armata bani pe ţinte?! Militarii erau “ţintele” sistemului medical al armatei.
Celor ce ar fi tentaţi să zică: « Dom’le, ăsta e nebun ! Fiindcă ăia nu sunt de acord cu el, îi face cum îi vine la gură!” le reamintesc că “ăia” sunt justiţiabili, nu cizmari (iertare cizmari, pentru comparaţia nefericită!) şi un principiu de drept zice că dreptatea s-a făcut atunci cầnd şi cel condamnat, sau care pierde procesul, ascultầnd spusele justiţiabililor îşi zice “măi, oamenii ăştia au dreptate; aşa este, nu înţelesesem eu pầnă acum”. Ii invit pe cei dispuşi la a mă combate, să o facă. Dar în aşa fel încầt să înţeleg şi eu, nu numai ei.
***
P.S. In structura militară în care am lucrat peste 20 de ani, pầnă la ieşirea la pensie, dacă cineva ar fi acţionat precum aceşti, adică atầt de incompetent, atầt de indolent, atầt de dezinteresat, ar fi fost mătrăşit imediat pentru că nu ne puteam permite să tragem concluzii idioate din informaţiile la care aveam acces, sau să le interpretăm ca nişte rầme. Pe ei nu-i mătrăşeşte nimeni. Bag seama că, într-adevăr, ei au fost implantaţi acolo ca să contribuie la dărầmarea armatei, iar liderii actuali pentru asta îi ţin şi la asta îi folosesc.
Iar pentru cei ce nu au înţeles nici acum gravitatea acţiunii lor, le-o spun eu. Prin mầrşava interpretare a legilor militare, seamănă neîncredere în rầndul militarilor, cu posibile consecinţe grave privind starea morala a militarilor. Dacă văd că o lege clară ca lumina zilei este înterpretată în fel şi chip, militarii se vor întreba dacă să mai lupte, în caz de nevoie. Pentru că nu vor şti dacă nu cumva, interpretầnd legea care i-ar fi obligat să lupte împotriva inamicului, prin corelare cu legea viermilor de mătase, nevolnicii jurişti vor sugera celor ce i-au implantat acolo să îi bage în puşcărie pe acei miltari pentru că…au încălcat drepturile universale ale inamicului, în loc să le mulţumească.

Stie cineva care este soarta contributiilor la CAS?
Au mai fost operate modificari la Legea 80/1995 inainte de 2010 si dupa ?

george zamfir