SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE, IN REZERVA SI IN RETRAGERE - COMITETUL DIRECTOR: Noua plangere penala a SCMD - 11.07.2011

Către,
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate (în continuare, „S.C.M.D.”), cu sediul în Bucureşti, str. Bogota, nr. 6, sector 1, înfiinţat în baza Sentinţei civile nr. 83 din 18.08.2009, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, organizaţie cu personalitate juridică înscrisă în Registrul Persoanelor Juridice în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 54/2003, având ca loc pentru corespondenţă (inclusiv pentru comunicarea actelor procedurale) municipiul Bucureşti, B-dul Poligrafiei, nr. 4, sector 1, reprezentată legal prin dl. Preşedinte – col. (r) dr.Mircea DOGARU, formulează prezenta plângere prin care se solicită verificarea aspectelor pe care le vom expune mai jos.
La data de 15 iunie 2010 un grup de 37 senatori a solicitat Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 1-5 şi art. 12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum şi asupra legii în ansamblul său, sesizarea de neconstituţionalitate fiind înregistrată sub nr. 7.779 constituind obiectul Dosarului nr. 1.522A/2010.
I.1. La acest punct s-a susţinut că obligativitatea recalculării tuturor pensiilor speciale, acordate sub incidenţa dispoziţiilor legale anterioare intrării în vigoare a legii supuse controlului de constituţionalitate, încalcă principiul neretroactivităţii legii civile. Astfel, s-a arătat că pensiile speciale deja aflate în plată sunt drepturi care s-au născut anterior Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, constituind drepturi câştigate, iar modificarea regimului juridic al acestora constituie o încălcare flagrantă a principiului consacrat de art. 15 alin.(2) din Constituţie. În acelaşi sens, au fost invocate şi cele reţinute de Curtea Constituţională în:
- Decizia nr. 375 din 6 iunie 2005, definitivă şi general obligatorie, prin care s-a stabilit că ,,Noile reglementări nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, respectiv în privinţa cuantumului pensiilor anterior stabilite, ci numai pentru viitor, începând cu data intrării în vigoare a acestora”(pag. 68);
- Decizia nr. 57 din 26 ianuarie 2006, definitivă şi general obligatorie, care prevede că, ,,condiţiile de exercitare a dreptului la pensie şi la alte forme de asistenţă socială se stabilesc prin lege şi, prin urmare, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a modifica sau completa legislaţia în materie şi de a stabili data de la care operează recalcularea, însă orice prevedere nouă poate fi aplicată numai de la data intrării sale în vigoare, pentru a respecta principiul neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie”(pag. 14);
- Decizia nr. 120 din 15 februarie 2007, definitivă şi general obligatorie, prin care s-a reţinut că ,,Operaţiunea de recalculare priveşte în mod inevitabil trecutul, pentru că stagiul de cotizare a fost realizat în trecut, dar se efectuează doar după data intrării în vigoare a ordonanţei şi are efecte numai pentru viitor, pensia recalculată intrând în plată numai de la data emiterii deciziei. În cazurile în care din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită şi aflată în plată, fără a se aduce vreo atingere drepturilor legal câştigate anterior”(pag. 3).
Prin aceste decizii, Curtea a statuat că o nouă reglementare nu poate afecta cuantumul pensiilor stabilite anterior, care reprezintă un drept câştigat, ci doar pentru viitor, de la data intrării în vigoare.
În Decizia nr.871 din 25 iunie 2010 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ,,Curtea reţine că prevederile art. 1-5 şi art. 12” din lege ,,nu contravin dispoziţiilor constituţionale privind neretroactivitatea legii civile”(pag. 5), omiţând cu ştiinţă să dea explicaţii şi să facă referire la dispoziţiile constituţionale ale deciziilor definitive şi general obligatorii (menţionate la punctul I.1 al sesizării) încălcate de Guvern, prin aceasta cauzând o vătămare intereselor legale ale militarilor şi poliţiştilor pensionari, având în vedere faptul că actualele pensii speciale au fost legal stabilite şi calculate în baza unor legi în vigoare la data respectivă, recalcularea lor ducând la încălcarea principiului neretroactivităţii legii – regulă imperativă – prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României.
Tot la acest prim punct este invocată Decizia nr.20 din 2 februarie 2000, definitivă şi obligatorie, prin care Curtea Constituţională reţinea în anul 2000 că ,,instituirea pensiei de serviciu pentru cadrele militare şi pentru magistraţi nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensaţie parţială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună militarii şi magistraţii”, ,,aceste statute speciale stabilite de Parlament prin legi sunt mult mai severe, mai restrictive, impunând militarilor şi magistraţilor obligaţii şi interdicţii pe care celelalte categorii de salariaţi nu le au”(pag. 5), stabilind astfel egalitatea de tratament între magistraţi şi cadrele militare.
Cu privire la acest aspect, în Decizia nr. 871/2010, Curtea a făcut precizarea, referindu-se numai la pensiile militare, scoţând magistraţii din context, că ,,pensia de serviciu”...,,constituie o compensaţie parţială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale”(pag. 5) reţinând numai anumite pasaje, care nu au continuitate, pentru a-şi putea justifica punctul de vedere şi a declara constituţională prevederea privind recalcularea pensiilor militarilor şi poliţiştilor pensionari, încălcând şi dispoziţiile Deciziilor 375/2005; 57/2006 şi 120/2007 definitive şi general obligatorii, prin alterarea conţinutului textului din Decizia nr. 20/2000 fiind produse consecinţe juridice care aduc atingere intereselor legale ale categoriilor profesionale susmenţionate.
Invocând acelaşi text aproape integral (mai puţin pasajele care se referă la cadrele militare) al Deciziei nr. 20/2000(pag. 17), amintit mai sus, Curtea prin Decizia nr.873 din 25 iunie 2010 s-a pronunţat ca fiind neconstituţională prevederea privind recalcularea pensiilor magistraţilor, fără a mai ţine seama de egalitate de tratament dintre magistraţi şi cadrele militare, în final reţinând că ,,atât considerentele cât şi dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie şi se impun cu aceeaşi forţă tuturor subiectelor de drept”(pag. 23). În continuare Curtea solicită Parlamentului, Guvernului, autorităţilor şi instituţiilor publice să respecte cele stabilite în considerentele şi dispozitivul prezentei decizii, fără ca aceasta să respecte deciziile anterioare ale Curţii Constituţionale.
I.2. La acest punct al sesizării se invocă şi cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu privire la pensii prin cauzele Gaygusuz contra Austriei-1996, Stubbings ş.a. contra Marii Britanii-1996, Andrejeva contra Letoniei-2009 şi Muller contra Austriei-1974. Prin aceste hotărâri s-a statuat că pensia constituie un drept patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, iar recalcularea acesteia în minus constituie o încălcare a acestui drept câştigat. De asemenea, prin aceleaşi decizii, s-a arătat că ,,o reducere substanţială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanţa dreptului de proprietate şi chiar însuşi a dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurări la bătrâneţe”(pag. 2).
În Decizia nr.871/2010 Curtea nu face nici o referire la aceste cauze şi fără să ţină cont de hotărârile pronunţate de CEDO a concluzionat că Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu încalcă dispoziţiile constituţionale şi internaţionale referitoare la dreptul de proprietate(pag. 5-6).
I.4. În sesizare se invocă şi faptul că măsura restrângerii dreptului la pensie nu are caracter temporar, caracter ce constituie o condiţie de constituţionalitate a restrângerii exerciţiului unui drept sau a unei libertăţii fundamentale, argumente sprijinite şi pe considerentele Deciziei nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, definitivă şi general obligatorie(pag. 8).
Curtea nu a reţinut nici aceste critici şi nu a făcut nici o referire cu privire la această decizie.
În Decizia 872/2010 aceeaşi Curte Constituţională combate propriile motivaţii date în Decizia 871/2010 precizând că ,,dacă prin reaşezarea sistemului de calcul al pensiei în sensul arătat mai sus rezultă un cuantum mai mic al acesteia, statul este obligat să adopte reglementări similare art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, şi anume să menţină în plată cuantumul pensiei stabilit potrivit reglementărilor anterior în vigoare dacă acesta este mai avantajos. Aceasta este o măsură de protecţie a persoanelor care beneficiază de pensie în sensul art 47 aln. (2) din Constituţie, constituind, de asemenea, o speranţă legitimă a asiguratului, întemeiată pe prevederile legale în vigoare cu privire la obţinerea şi încasarea unui anumit cuantum al pensiei(pag. 13-14).
Faţă de cele menţionate în prezenta plângere rugăm să dispuneţi măsurile ce se impun a fi luate împotriva membrilor Curţii Constituţionale care nu au respectat deciziile anterioare definitive şi general obligatorii ale Curţii Constituţionale şi au încălcat prevederile Constituţiei şi ale legilor penale în vigoare.
La prezenta plângere anexăm:
-Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, definitivă şi obligatorie(filele 1 şi 5);
-Decizia nr. 375 din 6 iunie 2005, definitivă şi general obligatorie(filele 1 şi 68);
-Decizia nr. 57 din 26 ianuarie 2006, definitivă şi general obligatorie(filele 13-14);
-Decizia nr. 120 din 15 februarie 2007, definitivă şi general obligatorie(filele 2-3);
-Decizia nr. 1414 din 4 noiembrie 2009, definitivă şi general obligatorie(filele 2 şi 8);
-Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010(filele 2 şi 5-6);
-Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010(filele 8 şi 13-14) ;
-Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010(filele 16-17 şi 23).


PRESEDINTELE SCMD
Col. (r) dr. Mircea DOGARU